La 13 (Batrana)

Vecinului de la 12 i-a crăpat plasma. Odată cu bătrâna lu’ bătrânu de la 13. Bătrâne găseşti pe toate drumurile, da plasmă la promoţie, mai greu.
Aşa că la 13 e jale mare. Mare de tot. Că muri amanta lu’ bătrânu de la 13... E jale mare în cartier. Păcat de ea. Avea toată viaţa înainte. Doar 80 de ani împlinise. Şi ce ţi-e şi cu viaţa asta! Acuma eşti viu, sănătos, paralizat de vreo zece ani şi mâine te trezeşti mort. Cum o fi să te trezeşti mort? Săraca bătrâna, îmi pare rău. Da’ ia uite ce frumos miroase a sarmale! O fi de post? Sper să nu fie de post. Sper să nu fie de post, că eu ţin post. Da’ să vezi că ale dracu babete, trăznile-ar, o să-mi facă-n ciudă. Oricum, să-i fie ţărâna uşoară bătrânei. Sau mai bine să-i fie grea. Să nu iasă care cumva, Doamne fere, că ne-a acrit destul sufletul. Păcat de ei, aşa. Păcat de nepotu’ sau ăla micu’. Cât o va jeli, săracu’. De la el oare se aude bubuind Guţă? Sărăcuţu’, el vrea să se ascundă, să nu pară că o jeleşte. Da’ eu ştiu câtă suferinţă e în sufletul lui. Chiar dacă acum îi bubuie boxele cu împuşcături din jocu’ ăla, Counter Strike. Şi parcă iese şi ceva fum. O fi tămâie…ba nu, e iarbă. După cum miroase, e d-aia bună, de Olanda. Sau o fi ceva haş de Maroc? Ia să dau o raită pe la el. Mai bag un joint, mai bag o sarma. Că aşa e, tre să respecţi mortu’. Aşa zic ăştia mai bătrâni. Păi ce să-l respecţi? Că dacă nu l-ai respectat când era viu, acum că e mort, îl doare fix în autopsie de respectu’ tău. Da, totuşi, măcar să te bucuri. Să mănânci, să bei, să te bucuri că ai scăpat...ah, pardon, că a scăpat mortu’ de lumea asta. Că viaţa asta e grea.
Ia uite, iar mă sună piţipoanca aia de la Club Twice. Cu număr privat. Nu mai e nici un fel de respect. Că doar ştie că e înmormântare. E totuşi suferinţă multă. Şi viaţa asta, aşa de uşor se destramă! Ca un tricou luat de la chinezii din Europa. E fragilă, viaţa asta. De ce ne-om mai fi născând? Sper că au şi Cola fără zahăr, că merge să bag cu un vin bun de Dobrogea. Mai un rachiu dăla de Ardeal cu un Red Bull... Merge ca uns. În amintirea lu’ bătrâna. S-o odinheasca în pace...cine-o odihni, că greu era de odihnit. Toată ziua se benocla pe fereastră să vadă când îi vine pensia. Care pensie, mamaie, nu ai auzit că e criză? Vrei să intrăm naibii în recensiune iară din cauza pensiei matale? La muncă, nu la întins mâna! Da’ săraca, nu e vina ei, nu e bine să vorbeşti de morţi aşa. Şi plus că vreo 40 de ani a tot servit statu’. Lumea zice că era informatoare. Era o femeie aşa săritoare! Şi informa, dom’le. Tot ce prindea, informa. De toată lumea se informa şi avea grijă de toţi. Nu ştiu de ce sunt supăraţi oamenii aşa, pe ea, de când au auzit că era informatoare. Probabil pentru că nu e drept. Nu e drept să aibă pensia aşa mică la serviciile pe care le-a făcut.Cică ieri, când o răposat, i-ar fi venit decizie de mărire a pensiei. Da’ acuma e gata. E în mormânt, tremurând de frig…….şi de draci probabil, că nu poate să guste şi ea din sarmale.
Da de ce o fi murit baba? Costel Şperţaru Trelingar, de la 10, zice că de sifilis. ‚Păi cum să moară dom’le de sifilis?’ mă întreabă un bătrânel indignat. Păi aşa zic şi eu, că era prea tânăra să moară de sifilis. Era prea tânără şi nu era în targetul violatorilor de bătrâne. De la 90 de ani în sus... Eu cred că a murit de inimă rea. Că alta mai bună nu avea. Că deh, aşa a vrut Dumnezeu. Păi cum să vrea Dumnezeu să fie înconjurat de babe d-astea totalitare! Îi mai puneai o mustaţă şi era Lenin. Că cioc avea. Ca mai toate babele evlavioase pe care le vezi la mânăstiri. Vecinu’ de la 12 e cam supărat că nu mai are plasmă. Aşa că mă invită la un romparkin cu vodkă. Aşa, să ne veselim puţin înainte de înmormântare. Bătrâna s-a cam înverzit la faţă... Zici că e din Ţestoasele Ninja...