La biserica

La Biserică

Sunt catolic. Un bun catolic. E fain la biserica catolica . Adica ştii, orga, corul cântă mişto de tot. În general e o atmosferă cuminte, pură. Batrani mereu işi pierd vremea pe acolo. Cam asta văd când predica preotului e seacă sau cand mormaie aiurea fara sens. Din cand in cand mai văd o doamnă tânără maxim 30 de ani, cu ochelari. Tipe dalea finuţe si intelectuale de care nu am eu parte. Stau multişor fetele alea si se roagă. Se roaga probabil pentru nemernicul de acasă, un nenorocit care le inşeală cu vro fîţă mai tânără şi mai elastică. Mi-e milă de ele. Sint genu de femei care să le iei şi sa le pui intr-o cutie daia de păpuşi, din sticla. Sau se roagă pentru odraslele lor. Să doarma mai bine, sau pentru viitorul lor, dracu îi mai ştie. Nişte fiinţe scumpe , nişte ingeraşi care în 18 ani o sa ajunga curve sau golani. Si atunci le văd si mi se face si mai mila. Lăcrimez un pic ca bou, ma rog pentru ele. Si il intreb pe Cel Mare de ce nu mi scoate si mie in cale aşa ceva. De ce am parte numai de curve naşpa arse cu tigara pe piept ? Curve psihopate care dimineaţa îţi dau un picior in spate să te dea jos din pat. Pe care le doare fix in paispe ca tu te chinui să scrii la 3 dimineata si închid laptopul fara sa-ţi mai salveze truda. “E laptopul meu. Anu ăsta mi-am tras-o cu 10 bărbaţi. Unii mi-au dat banii buni. Si am reusit să-mi iau şi eu laptop. E altceva. Pe hi5 sau facebook nu mai esti stripteuza de la nu ştiu care bar. Esti pur si simplu tu !” imi spune ea. Aceleasi curve, stripteuze, functionare, jurnaliste indiferent de ocupatie că nu facem discriminări care dupa 3 luni de futut în gol îti dau verde si îţi consumă ultimi bani din salariu sau somaj pe băutură, pe pretextu că hai sa ne mai vedem odata, sa fie ca în vremurile bune. Tu te duci ca boul acasa, plangi putin dupa ele cu lacrimi de bere, asculti o melodie suicidala de-alu BB KING, visezi la la trupurile de care numai atunci cand treci pragu de 70 grade alcool esti atras. A început slujba. Ochii unui sfânt de ipsos se uită la mine asemenea unui dascăl ce isi mustra elevul. Stie si el ca mă uit la domnişoara drăguţă care stă pe bancă lângă confesional. Are in mână un rozariu din lemn de trandafir, stă în genunchi pe lemnul vechi si şubred. Probabil ca isi va zgâria ciorapii, dar la fel de probabil ca nu i pasa. M-aş duce lângă ea si i-as spune : “Hai cu mine, undeva departe sa uitam de locul asta, de morţii care vin aici aşteptând să moară, ţâţîindu le fundul de frica iadului. Dumnezeu nu ne va condamna. El nu e contabilul păcatelor noastre. “ Dar probabil ele mi-ar zâmbi, s-ar duce acasa, ar plânge puţin şi s-ar arunca in bratele animalului ăla fără suflet care se termină in 5 secunde. Asta e viata. Aşa merge treaba. Iar eu trebuie sa ma întorc la animalele mele feminine fără suflet, la animăluţele romanţioase care îmi ocupă timpul. Dar slujba e lunga si femeia din dreapta mea -care se roaga cu disperare in maghiara, comvinsa ca Dumnezeu e maghiar sau cel putin e ungarofil şi aşa rugăciunile ei vor fi ascultate- mă asasinează ca pe un dictator sudamerican. Aşa că vântul, sau după caz, taxiul imputit cu fragrance de transpiratie mă duce, departe, tocmai pe la neoprotestanti. „Pace, pace pace, de şapte ori pace. Feţe calme, enoriaşii sedaţi la maxim pe marijuana probabil. Pastorul baga niste acorduri pe sintetizator acompaniind-o pe pufoasa de la microfon care mă priveşte cu poftă. Soţia altui pastor e acolo. E tânără rău de tot. Are doar 20 de anişori şi e exasperant de comestibilă. Îmi vorbeşte de cântece de laudă, de Bach iar eu mă uit mesmerizat şi fermecat în decolteul ei apetisant. Yummy, yummy. ŞOC ! Am un boner in biserică. Am un boner mare cât China si Siberia la un loc şi ea îmi vorbeste de închinare, requiemuri şi ofertoriumuri. La un moment dat ne luam toţi de mâini. „Hai şi tu frate !” îmi şopteşte cineva. „Ştii , eu nu prea sunt obişnuit” raspund eu timid. Nu conteaza. Oricum nu m ai pot depune nici o rezistenţă. Madamoazela de lângă mine îmi ia mâna într-a ei. „Aşa, da, asa, e bine, vezi, e bine !” ma încurajează ea. Încurajările şi îndemnul puţin cam prea entuziast mă fac să mă gândesc la „dalea” care nu sunt permise în biserică. Cine ştie, poate ajung şi acolo. Mintea mea care se zbate între meditaţii pe marginea morţii şi consideraţii anatomico-estetico-sexuale e trezita de rugăciunea pastorului. Toată sala tremură .E o rugăciune puternică .Auguri, boner, arivederci trupuri apetisante. Sint pe cale sa fiu exorcizat. Of, sper sa fiu iertat in primu rand ca nu i-am umflat botul nesimtitei care mi-a dat verde prin sms de valentines day, ca am facut-o gheţar frigid pe pufoasa care m-a facut obsedat sexual si care îmi tot scotea ochii, chipurile cat de strâmtă e ea. Cum i am spus ca mie imi plac căile stramte anevoioase, cum şi-a luat-o in cap. Dar in fine sa revenim la iertare. Cam greu de revenit pentru ca simt o mână pe spate care ajunge – nu stiu cum – pe fund. Aceeaşi madmoazela. „Frate, nu vrei să o facem impreună . Rugaciunea?” Îi zâmbesc politicos, sperand ca mana ei grasuna va disparea intr-un tarziu de pe fundul meu si in general d epe corpul meu in asa fel incat sa evit un alt boner. „Ba da, dar ştii e prima oara, e mai greu” De ce sună dialogurile noastre de parcă am fi doi liceeni intr-un foreplay ratat ?. Am transpirat ca un idiot. Slujba e pe terminate, cum voi fi si eu de altfel daca madmoazela va continua sa ma pipăie sub pretextul de apropiere spirituală. Dar spre bucuria multora slujba se termina. La o masă ne asteapta ceva de ronţăială cu un gust nisipos si sucuri..gastrice. Eu aş prefera 50 de whiskey, dăla la butoi afumat, insă fraţii nu le au cu alcoolul. Ce e cel mai ciudat si cred ca o pot consemna ca o lege murphiana faptul că tipa de care te simti cel mai atras e aia care sta cel mai departe de tine. Oare va trebui sa ma multumesc cu o semi-boccie sau o ţaţă de mahala, cum fac de obicei ? Fetele astea sunt totusi prea preţioase. Frate, Domnul, Lauda, Iubire, o groaza de cuvinte care se insira in cerc vicios pe buzele lor. E ca o poezie , cu un vocabular destul de restrans, ca o mantra care o repeta la nesfarsit. Presupusa si falsa lor inocenta si puritate, preţiozitatea lor ma scot din minti. Mi-e dor de curvele mele obraznice si vulgare. Poate o să le aduc cu mine aici. Pe aia cu arcade de maimuţă şi sâni mari şi catifelaţi am invitat-o în mai multe rînduri. „Fiecare moare in legea lui” mi-a spus. „Dar cînd vine vorba de ficken nu mai avem legi” ii spusesem eu râzând. Nu vroia sa amestece denominaţiile. Cine ştie poate miroase mai puternic a tămâie la ortodocşi. Sau poate ştie şi ea ce fac când ajung la biserica. Eu mă gândesc la păsările alea proaste şi deprimate care stau cu ciobănoii ăia, băieţii de altar visează cu ochii deschişi la preoţie, iubire, puritate şi alte chestii dastea necomestibile, iar preoţii visează cu iubire şi puritate, probabil la băieţeii de altar. Biserica e plină de femei însă ei visează la băieţei de 10-12 ani. Probabil că ne aflăm în aceeaşi oală. Nici mie şi nici lor nu le stă capul la slujbă. Numai că eu am alte fantezii, mai puţin condamnabile. Iar la „dăruiţi-vă pacea” ai noroc dacă nimereşti în dreapta ta o bucăţică cu mâna delicată, dată cu creme. Atunci îmi vine să pornesc o conversaţie cu ele, însă grasu ăla cu voce mormăită strică totul. De-aia îmi place mie la neoprotestanţii. Pastorul vorbeşte tare şi frumos. Sîntem toţi happy, fiecare îşi găseşte o damă pe care să o ţină de mînă. E aşa incitant, zici că acum începe gangbang-ul. Sincer să fiu, de obicei când îmi vorbeşte o „soră de credinţă”, nu mă gândesc la ce zice ci mi-o imaginez în toate poziţiile posibile si ţipând aşa cum ţipă când chipurile cântă sau se roagă.. Şi am impresia că nu sunt singurul. Însăşi pastorul, care cică are capul plecat e pierdut undeva în spaţiu in decolteul „surorii”. Sau căutând un mult râvnit „camel-toe” ascuns între cele trei burţi şi coapse. Ştiu că gândurile mele mai puţin curate alţii le ţin întemniţate, în lanţuri grele păzite de câinii fioroşi.
„Eşti un om bun. Un om sincer, curat şi bun. Mi-am dat seama de asta din prima clipă în care te-am văzut.” Îmi şoptete o „soră de credinţă”. Însă în mine, urlă un demon cu disperare. „Cum dracu să fiu curat când chiar acum , mă uit la tine cum vorbeşti şi aş vrea să urli şi pentru mine de plăcere aşa cum urli şi pentru pastor de credinţă şi evlavie ! Când mă uit la tine şi mă gândesc la toate plăcerile perverse pe care mi le poate oferi corpul tău.” Dar nu zic nimic, tac, zâmbesc şi o aprob ca un papagal retardat ce sînt.