Vampirul si lolita

O cunoscusem la vechea biblioteca, in sala de lectura ce ma adapostea de ninsoare, printre carti vechi acoperite de praf , fungi si bacterii. Imi zambise frumos si ma invitase sa iau loc la biroul la care studia ea. De-atunci vizitam mereu biblioteca insa nu pentru carti ci pentru ea. Ofelia devenise noua mea lectura.
Ofelia are 14 ani. Este o Lolită. Nu, nu e o Lolită oarecare. Desigur, eu nu sunt Humbert Humbert iar ea nu este vre o nimfetă sau Lolită nabokoviană. Este, pur şi simplu, Lolita mea îmbrăcată cu fuste scurte în carouri şi câteodată ciorapi albi sau negru mat ca să-i subţieze picioarele care nu mai au nevoie de nici o corectare. Ziua este un deliciu să o vezi, să o miroşi, să o simţi lângă tine. Pielea fină şi pură cu miros de copil... Părul lung, blond şi mătăsos...Cu puterea-i de seducţie involuntară, Ofelia ar putea trezi sentimente care ar face să ruşineze şi un demon... Nu ştiu cât îi voi mai suporta inocenţa şi puritatea. Ea este salvarea mea, este răul meu iordan în care aş simţi că îmi pot spăla păcatele.
Când mă apropii prea mult de ea sau dacă îi şoptesc ceva la ureche, atunci obrajii ei se colorează, îşi muşcă buzele roşii ca sângele tânăr şi pur ce ii curge în vene... O privesc pe geamul biroului ei, cum stă studioasă, cu părul mare, lung, aşezat după urechi, înălţându-şi mereu ochelarii pe nas, cu o mişcare scurtă a degetului arătător. Cu cât mă atrage mai mult, cu atât se îndepărtează de mine. Mi-e teamă de ce i s-ar putea întâmpla Lolitei mele. Aşa că vreau să o ţin aproape, cât mai aproape de sufletul meu, ca o lumânare pe care o ţii atunci când vrei să-ţi lumineze calea cufundată în beznă.
În zâmbetul ei nevinovat, cu care mă întâmpină, se ascund totuşi o sută de păcate pe care nimeni în afară de mine nu le poate vedea. Se ascunde condamnarea mea. Am încercat de nenumărate ori să uit de divina mea Lolita şi de inocenţa ei cufundându-mă şi mai mult în mizerie, cu demoni înaripaţi şi îngeri cu coarne. Şi a mers o perioadă. Până când, într- o zi, totul s-a schimbat. A venit la mine cu ochii inundaţi în lacrimi, plângând, rugându-mă să o iau în braţe. Lacrimile îi udau pielea dulce, iar mâinile-i delicate îmi mângâiau părul. Atunci, în mine, a murit un sfânt. Invidios pe puritatea şi inocenţa ei, ştiam că trebuie să fie a mea. Încerc cu disperare să găsesc puţin calm, puţină pace interioară, dar fără ea, beatitudinea mea este imposibilă.
‚Am căzut. Îmi pare rău,’ îmi spuse ştergându-şi lacrimile. De cate ori o vad ca este supusa celei mai mici suferinte, lumea mea se scufunda in tristete. I-am luat încet piciorul, să îi pansez rana. Îi simţeam piciorul cald şi un firicel de sânge care îmi curge în palmă. Eram asemenea unui fluture în extaz pe petalele unei fori frumoase, carnivore. Am căzut într-o cursă întinsă de ea. O cursă pe care ea probabil nici nu o bănuia. Cu cât petreceam mai mult timp cu ea, cu atât mi-era tot mai teamă de noaptea ce nu întârzia să apară. Aş fi dat orice să opresc timpul, să o păstrez pe Lolita mea lângă mine, aşa cum era...ca un înger, pur şi alb, cu aripi şi nimb.
Pierdut în braţele Ofeliei, noaptea trecuse asemenea unui vis frumos pe care cu mare greutate ţi-l mai aminteşti. Dimineaţa mă găsise singur, contemplând perna pe care dormise ea, acum udată de lacrimile ei, care asemenea lacrimilor unei statui făcătoare de minuni, nu se mai puteau usca.
În ziua următoare nu o mai văzusem pe Ofelia, însă simţeam că o să îmi fie din ce în ce mai greu să îmi petrec zilele fără ea. Dar ştiam că îmi este imposibil să o revăd. Însă, într-o seară, mi-am luat inima în dinţi. Am făcut un efort supraomenesc şi am mers acasă la părinţii ei. Era târziu. Era noapte. O aşteptau. Nici ei nu ştiau unde se pierduse preţioasa mea Ofelia. După un timp, m-am gândit că aşteptarea mea nu mai are rost. Ori mă voi duce să o caut, ori mă voi întoarce. Însă în acel moment, a apărut Ea. Îngerul meu fără nimb şi cu aripile frânte. E volubilă şi dezinvoltă, aşa cum nu i se cade. A venit acasă cu ciorapii ei atât de fini, rupţi şi sfâşiaţi, cu hainele murdare, mirosind a alcool ieftin şi tutun. Puritatea ei diurnă este acum întrecută de indecenţa-i şi vulgaritatea nocturnă. Recită versuri obscene şi fredonează şlagăre lăutăreşti şi manele locale. Am o senzaţie puternică de greaţă, pe care nu mi –o pot stăpâni. Îngerul meu a ajuns o curvă de mahala. Răpindu-i inocenţa, am dat naştere unui monstru asemeni mie. Sufletul ei este asemeni unei case părăsite, bântuite de duhuri rele şi locuite de demoni.